EUDEMONIA

CARMEN BAYER
Fragmente de fericire

E mult mai curând să privim în noi, deşi suntem departe, rătăciţi printre maşinile-n goană, gonind deopotrivă cu valurile luptei de a deveni…noi, fiinţe uitate…mestecate

Repetăm obsesiv zâmbetul plat chinuindu-ne să credem că ştim, fără a avea ragazul să simţim, pierduţi, abandonaţi în pamânteştele senzaţii de preaplin

Fericirea … regăsirea cu sinele, ecouri ale copilăriei, momente de lumină, de proaspat, de fraged, curăţirea fiinţei de praful drumului ales, despăienjenirea simţurilor

Acestor momente le îngădui să fie savurate, acestor sclipiri, izbucniri de culoare le îngadui să curgă-n sus până la lumină disipându-se, contopindu-se
într-o neasemuită luptă de a avea curajul, de a da răgazul fiinţei să fiinţeze, liberă, verde, crudă, emancipată

Ciudata asemuire a unui măr verde muşcat de gurile curioase să sugă seva dulce, prelung adulmecând-o, mă lasă ruptă de mine şi mă ridic renăscându-mă-n roşu şi visez..la fericirea de a fi o întâmplare nevăzută

asta face din tine, privitorule, un părtaş la intimitatea acestei renaşteri!
…ce bine, ne putem odihni acum de truda regăsirii… şi putem visa, împreună, la fericirea întâmplării