Feminitatea. Perspective.
Plăcerea de a trăi, dulceața, gingășia, ludicul, creativitatea, libertatea, seninătatea, senzualitatea, frumusețea, misterul, sacralitatea, melancolia, vulnerabilitatea…Atât de multe cuvinte pentru a defini feminitatea!
Cum poți defini feminitatea, când o femeie vulnerabilă dă dovadă de atâta putere și determinare? Cum poți defini feminitatea, când o femeie singură poate fi atât de curajoasă, trecând prin incertitudini, frici, prejudecăți? Cum poți defini feminitatea, când o femeie reușește să îmbine armonios viața de familie și cea profesională?
În literatura română, printre trăsăturile feminine se regăsesc adesea: sensibilitatea, virtutea, candoarea, devotamentul, frumusețea, puterea de sacrificiu, empatia, victimizarea, vulnerabilitatea, voința, afecțiunea, gingăşia, pasiunea, echilibrul, ambiția, respectul pentru valorile familiei, eleganța, senzualitatea, sfiala, supunerea, hărnicia, cochetărie, obediența, “capriciozitatea”.
“Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii.” Nichita Stănescu
“De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare?” Nichita Stănescu
În psihologie, Jung vorbește despre Anima (sensibilitate, putere creatoare, izvor de inspirație, sublim, reverie) şi Animus (stabilitate, abilitatea de face proiecte, putere) – două arhetipuri antropomorfe ale inconştientului colectiv.
Jung susține că natura umană este bisexuală, atât aspectul feminin cât şi cel masculin regăsindu-se deopotrivă în inconştientul nostru.
Simbol al fertilității, ideal de frumusețe, ispită, fecioară, muză, mamă, dragoste absolută, curtezană, femme fatale, războinică, fragilă, obiect, victimă, femeie împlinită, femeie puternică…din preistorie și până în prezent, femeia și feminitatea sunt reprezentate în multiple fațete în arta plastică.
Pentru Vermeer, femeia este delicată, muncitoare, tăcută, discretă.
Femeile sunt simbolul libertății pentru Delacroix.
Impresioniștii reprezintă femeia scăldată în lumină.
În tablourile lui Gustav Klimt femeia este frumoasă ca o zeiță, prețioasă, senzuală, gingașă, delicată.
Și exemplele pot continua…
Cercetarea modului în care este percepută femeia de-a lungul timpului în societate și în artă, etapele de transformare pe care le trăieşte de-a lungul vietii şi felul în care aceste transformări îi conturează feminitatea a reprezentat subiectul tezei mele de doctorat.
Explorarea propriei feminități creatoare, explorarea propriilor trăiri s-a concretizat într-o colecție de lucrări de artă. Toate aceste lucrări sunt, de fapt, configurații interioare materializate.
„Figuration Féminine este o colecție de lucrări de artă unitar-armonioasă, discretă, în care acurateţea imaginii feminine este conturată de versurile poetului Nichita Stănescu. Acurateațea acestor lucrări este atât de provocatoare, este un curaj al enunțului ilustrativ încercând, cu mijloace discrete, să creeze personaje, ne întoarcem în trecut şi totuşi nu. Din această lume apare portetul sublim al femeii care se înfățisează grațioasă, diafană, foarte aproape de ceea ce ne imagimăm în vis ca fiind existentul sublim al idealității în ipostaza feminină.”
Călin Chincea, critic de artă
Trăsăturile ce țin de feminitate sunt exprimate prin complexitatea elementelor de limbaj: linia subţire denotă gingăşie, fermitate, lumină, sensibilitate, melancolie în contrast cu linia groasă ce devine uneori pată, inspirând vigoare, forță, determinare, fermitate; liniile curbe evocă sensibilitate, emotivitate, delicateţe, grație. Transparența, plutirea, delicatețea este dată de liniile difuze, fluide, armonioase ce comunică într-o formă ludică pozitivitatea personajului.
Emoţiile sunt redate prin tuşe spontane, lăsând impresia unei mişcări încărcate de graţie, ele transmit o trăire interioară ce se dezvăluie ochiului căruia i-a fost cândva familiară prezenţa.
Siluetele feminine amintesc de atmosfera anilor ’50, evocând femeia la începuturile conştientizării propriei feminităţi, forţă recent descoperită dar rezervată; femeia profundă, de o carnalitate ţinută sub rezerva verticalităţii, lasă să se ghicească uşoare promisiuni ale unei senzualității loiale, ce îmbracă forma unui şarm jucăuș, non-invaziv.
Am îmbinat tehnica picturii (arta culorii) şi graficii (arta liniei), împrumutând ceva din caracterul celeilalte, rezultând o operă accesibilă, uşor de descifrat privitorului. Principiile acuarelei constau în transparent, prospețime, luminozitate şi puritate.Tehnicile de lucru țin de grafica de şevalet, capabile fiind să exprime cel mai bine ideile intenţionate. Tehnica picturii în acuarelă permite obținerea unor forme variate de texturi şi efecte, transparențele sunt însoțite şi de senzații catifelate, vaporoase. Rezultatul final al tehnicii umed pe umed creează iluzia unor contururi difuze, care se integrează perfect în fundalul picturii.
“Cred că feminitatea mea se regăseşte în fiecare tablou pictat de mine, fie că este abstract sau figurativ, pe pânză sau hârtie, în tuş sau culoare.” – Carmen Bayer
